Profile altimetrice (5)

Episodul de azi ne duce în țara vecină și prietenă de peste Dunăre; după cum se poate remarca foarte ușor relieful din nordul Bulgariei este mult mai accidentat decât ce se poate găsi în partea de sud a României; sunt multe dealuri înalte precum și adevărate canioane pe văile afluenților Dunării.
Continue reading →

Profile altimetrice (4)

Acest episod prezintă unul dintre cele mai înalte dealuri din România, anume dealul Istrița din județele Prahova și Buzău. Pentru cei care au călătorit cu trenul pe relația Moldova acest deal este cu siguranță „dealul acela mare care apare pe stânga după ce trenul trece de Mizil”, de asemenea la orele de geografie când se prezintă termenul „piemont” acest deal este probabil exemplificarea naturală.

Din punctul de vedere al „dimensiunilor” acest deal se poate incadra într-un dreptunghi cu latura lungă de 20 de kilometri; singurul drum care îl escaladează în marginea vestică este așa numitul „drum al vinului” (DJ 102D); de acolo până la cealaltă margine a dreptunghiului (valea Buzăului) nu mai există nicio altă variantă de traversare practicabilă cu mijloace auto.

Dar am povestit destul, acum să examinăm profilul altimetric:
Continue reading →

Profile altimetrice (3)

În episodul precedent am menționat trecerea peste Carpați de pe valea Buzăului; în acest episod voi aborda acest subiect în detaliu.

Profil altimetric Buzau-Sighisoara

După cum se observă din profil această trecătoare are de la natură o pantă extrem de lină și o altitudine maximă în zona montană din defileul Buzăului de sub 700 de metri; drumul istoric era practicabil deci inclusiv iarna și permitea tranzitul unui volum uriaș de mărfuri din și către zona Dunării de Jos.
Continue reading →

Profile altimetrice (2)

Carpații nu reprezintă un lanț muntos cu vârfuri foarte înalte și niciodată în decursul istoriei nu au constituit vreo barieră sau vreo frontieră naturală. Trecătorile din Carpați nici nu suportă vreo comparație cu cele din America de Sud sau din Asia Centrală însă și aici se aplică regulile obligatorii de „eficiență” – acele câteva criterii care au transformat poteci istorice în drumuri comerciale medievale și apoi în drumurile naționale din zilele noastre.

Aceste așa-zise reguli sau criterii sunt aproape evidente: altitudine minimă și pantă minimă; primul criteriu impune perioada din an în care traseul poate fi folosit, al doilea induce gradul de dificultate al traseului. Dacă Vlad Țepeș a construit cetatea Poienari și a folosit cel puțin odată traseul de fugă în Transilvania peste coasta Făgărașului nu același lucru se poate spune despre călătorii „civili” ai acelor vremuri: ce utilitate poate avea un drum care e blocat complet de zăpadă din noiembrie până în iunie?

Continue reading →

Profile altimetrice (1)

În orice atlas geografic școlar există cel puțin o pagină cu profile altimetrice ale României în diverse sensuri și direcții; subiectul e tratat fugitiv (dacă e tratat) în școala generală iar ulterior e uitat complet. Eu personal am redescoperit tematica după ce am intrat în contact cu domeniul GPS (prin 2005 se întâmpla asta) și am început să culeg date pentru Proiectul România Digitală (trasee de drumuri naționale și nu numai).

Partea cu adevărat interesantă e că importanța pur geografică a profilelor altimetrice se oprește într-adevăr doar la ușa sălii de clasă – dar dacă introducem însă în ecuație evenimente istorice legate de zonele respective putem obține perspective cu totul noi de abordare.
Continue reading →