Se împlinesc astăzi 535 de ani de la Bătălia de la Câmpul Pâinii.

« O puternică oaste (c. 40.000 oşteni) condusă de paşa de Vidin, Ali Mihaloglu şi Iskender bey trece Dunărea pe la Orşova. Alături de un corp de oaste muntean condus de Basarab Ţepeluş (1474 – 1475, 1478 – 1482), atacă Transilvania. Înaintează pe Valea Oltului, mergând până la confluenţa cu Lotrul, după care, se despart, pentru a cuprinde o arie cât mai largă. Oastea condusă de Ali bey coboară pe Valea Sebeşului, cealaltă, condus de Iskender bey, coboară spre Haţeg şi Caransebeş. Acestea atacă şi jefuiesc Sebeş, Alba Iulia, Haţeg şi Hunedoara, după care fac joncţiunea pe Valea Mureşului.

Lângă Orăştie, otomanii au întâlnit armata creştină, din care făceau parte trupele voievodului Transilvaniei Ştefan Báthory de Ecsed (1479 – 1493), oastea condusă de primarul Sibiului, Georg Hecht, un mic corp ce avea în frunte pe comitele Timişoarei şi căpitanul general al armatelor maghiare, Pavel Chinezul (Pál Kinizsi), un grup de munteni, strânşi de fostul domn Laiotă Basarab, alături de sârbii despotului Vuk Branković (1471 – 1497), în total 12.000 – 15.000 de oşteni.

Lupta se dă pe Câmpul Pâinii, în apropierea Orăştiei. Oastea creştină era flancată de steagurile secuieşti şi de banderiile nobiliare, în stânga, şi de steagurile săseşti şi româneşti, pe dreapta, în centru aflându-se cavaleria grea. Trupele voievodului Ştefan Báthory dau primul atac, cea mai mare parte a muntenilor, plasaţi în fruntea oştilor otomane, fiind ucisă. Ele sunt copleşite de oastea otomană net superioară. În pragul unei catastrofe, Pavel Chinezul atacă fulgerător din spatele oştirii otomane şi obţine o victoria, mai mult de jumătate din oastea otomană căzând pe câmpul de bătălie. Cei rămaşi se retrag în neorânduială, fiind urmăriţi de creştini până la graniţă.

Bătălia are un important ecou, atacurile otomane asupra Transilvaniei se răresc, iar cele care au loc sunt mai puţin primejdioase. »

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_C%C3%A2mpul_P%C3%A2inii

Monumentul din gara de la Şibot dedicat bătăliei de la Câmpu Pâinii , imagine ziarulunirea.ro

Artizanul victoriei creştine fusese neîndoielnic Cneazul Pavel, un caracter aparte al acelor vremuri. Om cu o forţă neobişnuită, este portretizat folosind în luptă două săbii şi era cunoscut pentru cruzimea cu care tortura prizonierii turci, demnă de conaţionalul său, Vlad Ţepeş, pe care dealtfel l-a şi ajutat în “luptele din Bosnia în timpul celei de a treia domnii a prințului valah în Țara Românească, în timpul campaniei din 1475-1476. »

http://www.frontpress.ro/2013/11/pavel-chinezu-dusmanul-neinfricat-al-turcilor-omagiat-de-banateni-fotovideo.html


Paul Cneazul cu două săbii, imagine frontpress.ro

«Bătălia este descrisă în multe dintre cronicile vremii, preluate mai târziu de intelectualul ardelean Leopold Nagy sau chiar de catre Mihail Sadoveanu care descrie plastic sfârşitul luptei într-una dintre lucrările sale: “Muzicanţii cântau fioros din alãute printre leşuri şi pâraie de sânge, tot acolo se deşãrtau cupe uriaşe de vin, iar Pavel Chinezu dansa hohotind cu un turc mort în dinţi. »

http://www.turism-geoagiu.ro/campul-painii.html

« EROU LEGENDAR. Pe seama lui Pavel Chinezu circulă numeroase legende, care vorbesc de forţa neobişnuită cu care acesta era înzestrat. Într-una din ele se spune că era atât de puternic, încât ridica butoiul cu apă şi bea din el ca dintr-un pahar. Într-o bună zi, nişte vânători care au trecut pe lângă moara tatălui său i-au cerut apă. Pavel a umplut o ulcică şi le-a dus-o pe o piatră de moară. Unul dintre nobili ar fi fost chiar regele Matia, care, impresionat de forţa acestuia, s-a arătat dornic să-l ia la curtea sa şi în armată. Potrivit unui alt izvor, după o bătălie în care creştinii au căsăpit vreo 30 de mii de turci, Pavel Chinezu şi Ştefan Bathory şi-au sărbătorit victoria aşezând leşurile turcilor acoperite de răni şi înotând în sânge unele peste altele, în chip de mese, pe care apoi a fost servită cina. Legenda spune că a fost o bucurie generală de nedescris, nelipsind dansurile şi cântecele de luptă. Când i-a venit rândul să danseze, Pavel Chinezu a ridicat, fără a se ajuta de mâini, doar cu dinţii, leşul unui turc foarte mare, cu care s-a învârtit în cerc, admirat de toţi cei care se aflau de faţă. »

http://banateanul.gandul.info/banatul/arhiva-banateanul-pavel-chinezu-vs-kinizsi-pal-3985946

Pavel Chinezu dansând cu un turc mort în dinţi, sursa banateanul.gandul.info

«Pe 14 octombrie 1 479, a doua zi după crâncena confruntare, trupele victorioase vor intra în cetatea Albei Iulia, pentru a sărbători succesul. Mesajul răsunătoarei victorii, ajuns Între timp la regele Matia Corvin, va fi transmis de acesta în scurt timp papei, iar Kenyermezo (Câmpul Pâinii) va intra definitiv în istoria luptelor împotriva Imperiului otoman. A fost cea mai mare victorie a creştinătăţii după răsunătoarea victorie de la Belgrad, din 1456, a lui Iancu de Hunedoara şi după succesul remarcabil al lui Ştefan cel Mare din 1475 de la Vaslui. »

CRISTIAN IOAN POPA – MONUMENTE COMEMORATIVE ÎNCHINATE LUPTEI DE LA 1479 RIDICATE PE CÂMPUL PÂINII, http://cristiioanpopa.files.wordpress.com/2010/01/popapa3.pdf