Am constatat la majoritatea firmelor de GIS medii ca mărime din România o anumită gândire. Majoritatea acestor firme au prins un contract marişor pentru posibilităţile lor cu o regie mare sau cu un client cu dare de mână şi au folosit toată expertiza lor, forţa de lucru şi software-ul din dotare să facă o superlucrare, care normal că a costat un superpreţ. Acum, dupa ce au încasat contravaloarea muncii lor, aceste firme nu mai găsesc un alt client care să vrea toate straturile de informaţii vectoriale din oraşul realizat de ele sau găsesc clienţi cu posibilităţi mai mici sau care nu sunt interesaţi la nivelul de precizie de centimetri pe care l-au atins în momentul efectuării măsurătorilor. Aceste firme fac greşeala să ceară acelaşi preţ pe care l-au cerut primului client şi urmatorilor prospectivi clienţi, de parcă ar trebui să o ia de la capăt cu măsurătorile, cu vectorizarea şi cu aprobările… De parcă nişte bănuţi, e drept mai puţini la număr, nu le-ar prinde bine…
Informaţia de tip GIS, spre deosebire de vinul bun pus în crama, are marele dezavantaj că se perimează: mai vine un primar şi pune borduri şi trasee de tren pe străzi, mai vine un tip cu bani şi trânteşte o frumuseţe de zgârie nori în centrul istoric, etc, etc. La nivel înalt se cunoaşte acest lucru şi se alocă resurse pentru aducerea la zi. Anual. Am impresia că România este ţara în care se ia de la cap cadastrul dintr-o zona aproape în fiecare an, uneori cu aceleaşi firme şi mai de fiecare dată trebuie să fie un tun dat bugetului nostru de stat sau local şi speranţelor noastre ale tuturor într-un viitor mai bun. Într-un an ii zice cadastrul pădurilor, în altul cadastrul apelor, în altul cadastrul pentru regia de transport energie electrică, sau apă, sau gaz, în altul cadastrul pe tipuri de soluri, etc, etc. În urma acestor lucrari rezultatul este informaţie proprietară, deghizată de multe ori ca secret de serviciu, cu redevenţe grele, obţinută pe bani publici, vândută piperat de firme private.
Nu mi-am făcut niciodata iluzia că în acest proiect vor participa firmele “mari” de GIS din România. Pentru o firma mare trebuie un buzunar mare şi lucrul acesta evident nu se întâmplă la noi. Plus că firmele mari merg direct la clienţii mari, care sunt puţini şi cu trasee de abordare sinuoase şi nu au nevoie să-şi facă reclamă sau să vândă produse ieftine şi de calitate maselor. Cumva ideea asta de mase, ieftin şi calitate la un loc le provoacă probabil un spasm neplăcut în stomac sau mai jos în vintre şi preferă să ignore oportunităţile din acest segment. Sper din tot sufletul ca firmele mici şi medii de GIS să nu facă această greşeală. Pentru că ele nu stau la mesele celor mari şi este păcat să se piardă prin neprezentare şi necunoaştere o muncă de calitate şi la al carei buget am contribuit, voluntar sau nu, cu toţii.
Bogdan Condurăţeanu
Manager de Proiect – Proiectul România Digitală
Bucuresti – 05.10.2004 Bitterness
We came up to the idea that most of the medium-sized GIS companies in Romania have reached a certain way of thinking. Most of these companies have had a quite big contract for their possibilities with a big management or a wealthy client and they used all their expertise, work force and the software in order to work on a superjob, which normally had an extra-price. Now, after they cashed the money for their work, these companies do not find anymore a client who wants to know all the layers of vectorial information in the town they made or find clients with smaller possibilities or who are not interested in the precision level of centimeters they reached at the moment of the measurements. These companies make the mistake of asking the same price they did to their first client, as if they are supposed to start from scratch with measurements and the vectorials and the approvals� As if some money, less in number, to be exact, wouldn�t be good for them…
GIS information, unlike the wine in the wine-cellar, has the big disadvantage that it perish: here comes a mayor and sets kerbs and train ways on the streets, here is a rich guy and makes a wonderful skyscraper in the historic center, etc., etc. At a higher level, this fact is well-known and there are resources especially set for upgrading them annually. I have the impression that Romania is the country where cadastre in an area is started from scratch almost every year, sometimes with the same companies and almost every time there has to be a hit to our State or local budget and to our hopes for a better future. One year, there is the forest cadastre, in another, the water cadastre, in another cadastre for transport, energy, water, gas, cadastre on different types of soils, etc, etc. After this, the result is proprietary information, disguised many times as a working secret, with tough dues, obtained on public money, sold by private companies.
I never had the illusion that big GIS companies in Romania will participate in this project. For a big company there has to be a big wallet and that�s obviously not happening with us. Moreover, big companies go along with big clients, which are a few and with sinuous approaching methods and who do not need to promote themselves or to sell cheap but quality products to the masses. Somehow, the idea of masses, cheap and quality all together makes them itch and they prefer ignoring the opportunities in this segment. I really hope that small and medium-sized GIS companies won�t make the same mistake. For they do not sit at the tables of the VIPs and it is a shame to lose by non-presentation or un-knowledge a quality work to the budget of which we all contributed, voluntarily or nor.
Bogdan Condurateanu
Project Manager � Digital Romania Project
Bucharest � October the 5th 2004