De-a lungul vieţii fiecare dintre noi cară una sau mai multe pietre spre vârful unui Deal în jurul căruia ne-am născut. Cândva erau acolo, pe coamă, păduri falnice şi te puteai urca în orice arbore să vezi în depărtări primejdii şi oportunităţi şi mai erau şi pâraie cu apa curată, dar padurea s-a vândut pe nimic drept cherestea şi acum ne suflă vânturile şi ne bat ploile şi ne îngroapă alunecările de teren, iar apa de băut o aducem din import pentru ca a noastră au otravit-o şi secat-o cei care au scurmat Dealul după comori închipuite.

Sunt mulţi însa care ajung sus în vârful Dealului şi sau dau drumul pietrei în partea cealaltă a coamei (probabil se gândesc că sunt tineri şi puternici şi mai au timp să care şi alte pietre sau nu le-a explicat nimeni că pietrele lor au valoare doar şi prin faptul că au ajuns acolo sus în vârf!), sau se aşează pe ea şi se proclamă regi pe pietrele lor sau le îngroapă sus în vederea vânzării lor la suprapreţ.

Din când în când vin samsarii de pietre cu costumele lor Aubanii, cu zâmbetul subţire şi punga la vedere şi te îmbie cu vorbe mieroase cu accent străin să le dai lor pietrele tale pentru nişte hârtii cu simboluri stranii şi după ce o faci iţi explică să treci numele lor pe pietrele tale, care acum sunt ale lor şi nimeni să nu ştie că au fost ale tale vreodată! Şi te mai îndeamnă să grăbeşti la cărat alte şi alte pietre pe care să le vinzi tot lor, cât vei trai, iar cu hârtiile adunate de la ei, care se înnegresc şi se micşorează pe măsură ce curge timpul, copii şi nepoţii tăi – care vor dori să locuiasca altfel decât sub cerul liber – să poată să plăteasca avansul, dobânzile şi ratele la împrumuturile lor, ca să cumpere tot de la ei pietrele tale, care atunci vor valora greutatea lor în aur…

Noi am vrut să facem din aceste pietre o Cetate pe vârful acelui Deal, care ne aparţine din moşi strămoşi şi despre care nu ştim mare lucru. Unii cară bolovani de marmură, alţii simple pietre de râu sau saci cu pietriş, var, ciment, nisip sau găleţi cu apă şi desagi cu scule.

Fiecare luate în parte au o valoare intrinsecă, împreuna însă vor fi inestimabile, iar Cetatea va sluji pe toţi fără osebire, în vreme de pace sau război şi va trimite un mesaj altor cetăţi, mai mari şi mai puternice, că aici nu e Dealul nimănui!

Bogdan Condurăţeanu
Manager de Proiect – Proiectul România Digitală

The walled city, the hill and the rocks

During our life, everyone of us carries one or more rocks to the top of a Hill around which we were born. Once, there were gorgeous forests and one could climb any tree in order to see in the distance dangers and opportunities and there also were clean water creeks and the forest was sold for nothing as timber and now we are blown by the winds and rains and buried by the landslips and water is imported because ours was poisoned and dried by those who searched the Hill looking for imaginary treasures.
There are plenty who reach the top of the Hill and let the rock slide on the other side of the crest (they probably think they are young and strong and there is still time for them to carry other rocks or no one explained to them that their rocks are valuable simply because they reached the top!) or they sit on it and proclaim themselves kings on their rocks or they bury them in order to over sell them.
Once and a while there are rocks negotiators coming in their outfits Havemoney, a crooked smile and the purse at sight and they allure you with sweet talk with a foreign accent to give them your rocks for some papers with strange symbols and after you do it, they convince you to inscribe the rocks with their name, which makes them theirs and no one must know they were once yours! And then, they push you to carry another rock and to sell them too, as long as you live, and with their papers, that blacken and diminish with time, your children and grand-sons- who will want to live other than out in the open air- to pay them downpayment, the interest and rates of your loans, to buy from them your stones, which will then worth their weight in gold.
We wanted to build with these stones a Fortress on the top of that Hill that is ours from our ancestors and of which we do not know much. Some carry marble blocks, others some simple river stones or ballast, dye, cement, sand sacks or water buckets and tool kits.
Each as a part has an intrinsic value, together they will be priceless and the Fortress will serve all without distinction, in war and at peace and will send a message to other Cities, bigger or smaller, that there are people who own this Hill!

Bogdan Condurăţeanu
Project Manager – Digital Romania Project