Homepage » Blog » Despre Cetăţile noastre

Despre Cetăţile noastre

Sunt absolut fascinat de cetăţi, de când eram mic. Fortificaţiile sunt, în opinia mea, declaraţia de principiu a unui neam cum că locul este al lui şi nu-l vor ceda fără luptă. În fond, ţara ta nu este aceea unde trăiesti sau vrei să trăieşti, ci aceea în care ţi-ar plăcea să mori. A spus-o poetul N. Milcu în paginile Arhivelor Olteniei nr. 97-100 din mai-dec 1938, pagina 361. Cum ar veni, Ţara ta e Locul unde vrei să-ţi petreci Eternitatea. Aşa cum timpul a şters memoria poetului, tot el a astupat şi grandoarea cetăţilor. Acum în teren nu a mai rămas mare lucru, de sus însă se văd încă foarte bine şi coroborate cele doua informaţii: planurile de la arheologi şi vederile de sus se poate face primul pas în reconstituirea lor.

De ce totuşi atâta efort într-o directie căreia foarte puţini îi acordă importanţă: dimensiunea istorică? Pentru că istoria este prezentă, omni-prezentă în jurul nostru: este în limba pe care o vorbim, în meandrele străzilor, în denumirile acestora, în puterea banilor şi prestigiul ţării. Mă uit în jur şi văd istorii individuale contopite într-un iureş mare, averi şi vise materializate în cărămidă, sticlă şi beton, ambiţii crescute în piatră, apăsarea timpului şi lauda lui Dumnezeu întrupate în biserici.

Fără istorie, suntem pleavă în vant! Putem fi măturaţi ca un nimic. După o generaţie, două, trei memoria noastră se va şterge pentru că istoria o scriu în continuu alţii şi nu tocmai cei mai buni români. Am fost siderat să aflu că băiatul meu, clasa a 8-a, a parcurs într-o oră de istorie la şcoală – din care jumătate a fost proiectat un film artistic istoric – perioada 1300 -1600 din Istoria României. De la Mircea cel Bătrân la Mihai Viteazu! Nu ştia nici de Posada, puţin despre Rovine (de la limba română mai mult), iar despre Călugăreni a avut ceva nevoie de ajutor să-şi reamintească. Mă uit în manualele lor de istorie şi nu înţeleg nimic. Nu e vorba că nu seamăna cu nimic din ce ştiam eu din şcoală, e vorba că nu se înţelege nimic. Dacă eu nu înţeleg nimic, ce poate el să înţeleagă?

Când eram mic, bunicul meu, veteran de război, prizonier la Cotul Donului, m-a dus la Mausoleul de la Mărăşeşti. Acolo am vazut pereţi întregi cu nume si într-o criptă luminată oasele celor ce odihneau acolo, de la Soldat la General. În fiecare mare razboi în care România modernă a luat parte, s-a pierdut până la 10% din populaţia ţării: morţi, răniţi, dispăruţi şi civili răpuşi de foamete şi boli. România de astăzi s-a ridicat cu preţul unor sacrificii imense ale unor anonimi. Fiecare şi-a adus contribuţia, cât i-a stat în putinţă. Ateneul Roman s-a ridicat prin colectă publică: daţi un leu pentru Ateneu. Mausoleele Eroilor Neamului la fel. Durerea şi suferinţa unei întregi generatii care a strâns din puţinul rămas după război şi a ridicat monumente în fiecare localitate cu eroi. Spre aducere aminte! Pentru că oasele soldaţilor noştri sunt risipite în cimitirele din jumătate Europa şi chiar până în Asia, din Italia până în Siberia.

Mă doare când mi se spune că sunt detalii inutile în harta noastră. Mausoleele de la Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja, Valea Lungă, Giurgiu şi Topliţa sunt pilonii fundaţiei pe care se sprijină România de astăzi. E ca şi cum ai spune despre o casă că nu are nevoie de structura de rezistenţă. Fără acel sacrificiu Transilvania era anexată Ungariei, Moldova era toată la ruşi şi Dobrogea la bulgari. Fără bisericile lui Ştefan cel Mare, fără cetăţile dacilor şi castrele romanilor, la câte popoare migratoare au năvălit peste noi şi au dispărut în negura istoriei, noi nu am fi existat ca popor. Se cuvine aşadar respect şi reverenţă în faţa acestor vestigii care arată în faţa întregii lumi că România este a noastră de mii de ani şi că dacă cineva îşi imaginează altceva, nu trebuie decât să i se reamintească faptul că – fără să fi avut vreodată cultul războiului şi al cotropirilor – armatele noastre au ajuns până la Stalingrad şi au intrat de trei ori în Budapesta şi asta nu mai departe de secolul trecut.

Bogdan Condurăţeanu
7 decembrie 2011

(Aceasta este o preluare parţială a unui post din 7 decembrie 2011 de pe lista de discuţii de la grupul romaniadigitala)
http://tech.groups.yahoo.com/group/romania_digitala/message/1779